Pajiştile dintre Șeica Mare şi Veseud

ROSCI0431 Pajiştile dintre Șeica Mare şi Veseud

Pajiştile dintre Șeica Mare şi Veseud este o arie protejată de mărime medie la nivelul ţării aflată în unitatea geografică a Podişul Târnavelor, la latitudinea de N 45.0100750 şi longitudinea de E 24.0164833. Situat este localizat in regiunea biogeografica continentala în centrul României, în zona nordică a judeţului Sibiu în vecinătatea sudică a localităţii Șeica Mare, respectiv în vecinătatea nordică a localităţii Veseud. Situl are perspectiva de zona depresionara, deluroasa şi a fost desemnată pentru protecţia a 3 habitate de interes comunitar: 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco-Brometalia),6240* - Pajişti stepice subpanonice şi 62C0* Stepe ponto-sarmatice.

Ca şi caracteristică a reliefului Pajiştile dintre Șeica Mare şi Veseud face trecerea între Podişul Hârtibaciului prin culoarul Visei şi Podişul Secaşelor. Substratul geologic din culoarul Visei este cristalin de epizonă, acoperit de depozite fie terţiare – nisipuri şi marne panoniene mai exact, pliocene, pentru zona aferentă Podişului Hârtibaciului şi sedimente miocen superior, pentru Podişul Secaşelor, fie cuaternare – terase, lunci şi glacisuri. Relieful bazinului prezintă o puternică asimetrie, pornind de la unitatea centrală - Valea Visei- prezintă şase terase pe partea stângă şi doar una clară pe partea dreaptă în care lunca are o extensie mai mare, fiind continuată pe afluenţii principali, în special pe râul Calva, unde sunt semnalate glacisuri de luncă. Formaţiunile de podiş sunt diferite, cu un aliniament înalt înspre Podişul Secaşelor, cu altitudini absolute de peste 550 m, corespunzător treptei joase a Suprafeţei Secaşelor şi o arie mai lină spre Podişului Hârtibaciului, punctată de rămăşiţele nivelului de glacisuri al acestui podiş. Spre marginea bazinului, afluenţii de partea dreaptă au văi mai abrupte, cu energie de relief mai mare , datorată contactului cu suprafaţa Podişului Hârtibaciului, cu altitudini mai mari, care constituie cumpăna de ape spre Bazinul Hârtibaciului.

Expoziţia predominant sudică şi sud - estică a versanţilor din cadrul sitului, şi zona, oarecum deschisă, fără să beneficieze de protecţia unei păduri determină o iradiere puternică a versanţilor, aproximativ 6 luni pe an. Datorită acestor condiţii în sit sunt prezente multe specii de plante sudice, termofile şi xerofile, caracteristice zonelor pontice şi mediteraneene. ROSCI0431 Pajiştile dintre Șeica Mare şi Veseud se încadrează în climatul dealurilor, podişurilor joase şi al depresiunilor. Situl Pajiştile dintre Șeica Mare şi Veseud a fost desemnat prin Ordinul nr. 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată şi declararea siturilor de importanţă comunitară ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Surse de informare:
- Schneider-Binder, E., 1971, Pajiştile xeromezofile din depresiunea Sibiului şi colinele ei marginale, St. şi com. Muz. Brukenthal Sibiu, şt. nat., 16, 135-172
- http://www.mmediu.ro/categorie/protectia-naturii/4;

Habitate de interes comunitar:

6210 – Pajiști uscate seminaturale și fasciesuri de acoperire cu tufișuri pe substrat calcaros

Acest habitat este larg răspândit în regiunile colinare ale ţării, cu deosebire în Podişul Transilvaniei, Dealurile de Vest, Podişul Moldovei, Subcarpaţi, dar şi în munţii mai puţin înalţi, în arealul masivelor calcaroase (Trascău, Metaliferi, Munţii Banatului). Substratul calcaros (acoperit de soluri de tipul rendzinelor) este întâlnit doar în munţi, în arealele colinare el fiind reprezentat de roci marnoase, argile carbonatice, gresii calcaroase etc., acoperite de cambisoluri eutrice şi feoziomuri în cele mai multe cazuri. Pajiştile au un caracter mezoxerofil prin excelenţă şi sunt considerate ca având regim prioritar numai dacă adăpostesc populaţii mari ale unor specii de orhidee (de obicei acestea fiind orhideea tridentată, orhideea militară, orhideea arsă).

Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie medie, înălţimea fiind de 45–55 cm. Cele mai reprezentative sunt: Festuca rupicola, Cleistogene serotina, Stipa capillata, Botriochloa ischaemum, Veronica orchidea, Echium vulgare, Dianthus armeria, Asperula cynanchica,

Chondrilla juncea, Festuca valesiaca, Nepeta nuda. Etajul inferior este mai slab reprezentat şi la alcătuirea lui participă: Dorycnium herbaceum, Inula oculus-christi, Thymus pannonicus, Medicago minima, Potentilla argentea.

Specii edificatoare: Festuca rupicola, Cleistogene serotina, Festuca valesiaca. Specii caracteristice: Cleistogene serotina, Festuca rupicola,Dianthus armeria. Alte specii importante: Tulipa hungarica, Dorycnium herbaceum,Orlaya grandiflora, Lathyrus sphaericus, Ornithogalum comosum, Linum austriacum,Teucrium montanum, Melica ciliata, Polygala major, Linaria genistifolia, Alyssum alyssoides, Salvia pratensis, Scabiosa ochroleuca, Medicago falcata, Achillea setacea, Erodium cicutarium, Thymus comosus, Eryngium campestre, Euphorbia cyparissias, Carduus acanthoides, Marrubium vulgare, Agrostis capillaris, Onobrychis viciifolia, Lotus corniculatus, Pimpinella saxifraga, Achillea millefolium.

Sursa:

Nicolae Doniţă, Mihaela Paucă-Comănescu, Aurel Popescu, Simona Mihăilescu,Iovu-Adrian Biriş - Habitatele din România - Editura Tehnică Silvică Bucureşti, 2005
Catalogul NATURA 2000

6240 - Pajiști stepice subpanonice

Este un habitat prioritar de pajişti uscate şi semiuscate de tipul stepelor, răspândit pe scară largă în Transilvania şi în mai mică măsură în Dealurile de Vest. Pajiştile stepice transilvane apar în contextul climatului mai umed al acestei regiuni doar pe versanţii însoriţi şi semiînsoriţi, mai rar pe platouri. Cele mai reprezentative habitate de acest tip se află în Câmpia Transilvaniei şi în vestul Podişului Târnavelor, unde climatul local regional este ceva mai arid şi solurile sunt de tipul cernoziomurilor.

Acest tip de vegetație este realizat de speciile: Festuca valesiaca, Agropyron cristatum, Stipa capillata, Botriochloa ischaemum, Koeleria macrantha, Melica ciliata, Phleum phleoides, Medicago falcata, Astragalus onobrychis, A. ponticus, Coronilla varia, Achillea setacea, Seseli tortuosum, Asperula cynanchica, Artemisia austriaca, Poa angustifolia. Toate aceste specii, precum și altele, mai puțin reprezentate, formează etajul superior înalt de 40–45 cm. Speciile scunde cum sunt: Alyssum desertorum, A. alyssoides, Potentilla arenaria, Medicago minima, Trifolium arvense, Arenaria serpyllifolia, Scleranthus annuus, Taraxacum serotinum, constituie etajul inferior al acestor pajiști.

Specii edificatoare: Festuca valesiaca, Medicago minima, Poa angustifolia. Speciile caracteristice: Festuca valesiaca, Medicago minima. Alte specii importante: Stipa capillata, Botriochloa ischaemum, Teucrium polium, Bombycilaena erecta, Phlomis pungens, Centaurea arenaria, C. rutifolia ssp. jurineifolia, Inula ensifolia, Achillea setacea, Taraxacum serotinum.

Sursa:

Nicolae Doniţă, Mihaela Paucă-Comănescu, Aurel Popescu, Simona Mihăilescu,Iovu-Adrian Biriş - Habitatele din România - Editura Tehnică Silvică Bucureşti, 2005
Catalogul NATURA 2000

62C0 Stepe ponto-sarmatice

Sursa:

Nicolae Doniţă, Mihaela Paucă-Comănescu, Aurel Popescu, Simona Mihăilescu,Iovu-Adrian Biriş - Habitatele din România - Editura Tehnică Silvică Bucureşti, 2005

Catalogul NATURA 2000

Proiect co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020