Reţeaua "Natura 2000"
Reţeaua "Natura 2000" reprezintă principalul instrumentul al Uniunii Europene pentru conservarea naturii în statele membre. Natura 2000 reprezintă o reţea de zone desemnate de pe teritoriul Uniunii Europene în cadrul căreia sunt conservate specii şi habitate vulnerabile la nivelul întregului continent. Pentru a se înfiinţa aceste zone naturale speciale au fost date două directive denumite generic Directiva Păsări şi Directiva Habitate, directive transpuse în legislaţia naţională prin OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată prin Legea 49/2011.
Reţeua „Natura 2000” este alcătuită din:
- Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA) pentru protecţia păsărilor sălbatice, conform “Directiva Păsări”;
- Situri de Importantă Comunitară (SCI) pentru protecţia unor specii de floră, faună şi habitate, care după acceptarea de către Uniunea Europeană se vor transforma în Arii Speciale de Conservare (SAC) conform “Directiva Habitate”.
Scopul acestei reţele ecologice este conservarea valorilor naturale de importanţă comunitară printr-o dezvoltare durabilă, fără a se aduce prejudicii comunităţii locale.
Obiectivul principal al reţelei Europene de zone protejate NATURA 2000 este ca aceste zone să asigure pe termen lung „statutul de conservare favorabilă” a speciilor şi habitatelor desemnate pentru fiecare sit în parte .
Deşi definiţia exactă a termenului „statut de conservare favorabilă” nu este bine definit, România va trebui să raporteze periodic către Comunitatea Europeană, cu privire la îndeplinirea acestui obiectiv. Singurul indicator obiectiv şi cantitativ cu privire la statutul unei specii într-o anumită zonă este mărimea populaţiei, respectiv schimbarea mărimii populaţiilor.